Îi cunosc pe organizatorii marșului reîntregirii, în care 1000 de tineri romani din Basarabia au sfidat canicula și ploile torențiale pentru a duce un mesaj de unire la București. Sunt niște tineri care împotriva nepăsării noastre sau poate chiar a propriilor părinți caută sa dea un sens concret conceptului de reunire a națiunii române. Invața, muncesc, adună fonduri sau ajutoare, își dedică toată tinerețea lor acestui ideal. Am vorbit de câteva ori cu ei și i-am prevenit cât de greu este acest lucru in mijlocul unei nepăsări generale, a unei lipse de sensibilitate pentru valori în general. Le-am spus ca vor fi izolați poate chiar de către apropiații lor, că vor fi creditați ca visători, dacă nu chiar nebuni. Sunt inteligenți și știu asta mai bine ca mine pentrucă ei s-au lovit deja de multe barierele pe care eu doar le teoretizam, le intuiam. Zâmbesc și mă incurajează ei pe mine. Au avut poate și ei dezamăgiri, dar energia lor si sufletul tânăr îi face să fie parcă mai maturi decat vârsta lor. Va fi greu să facem sa vibreze elita din cele doua state, dar trebuie să încercăm, să ne facem treaba noastră, restul tine de conștiința lor, îmi spune George Simion, tânărul care nu mai are voie să intre pe teritoriul republici Moldova.

Mi-am adus aminte că într-o seară de primăvară m-au așteptat la ieșirea dintr-o televiziune și mi-au dăruit un tricolor cu stema Romaniei, un simbol pe care il voi ține în biroul meu până când visul lor și al meu se va implini. George, Mădălina, Mariana și toți ceilalți vă multumim pentru că ne aduceți mereu aminte de datoria de a ne iubi țara, simplu, fără discursuri, prin acțiune și credința în forța unirii din cuget și simțire. Cred că uneori lașitatea elitelor poate fi compensată de sacrificiul celor mulți. In decembrie 1989, copii ca voi au fugit din mijlocul familiilor înghețate de frică și au adus libertatea. Intr-o zi ne vom destepta și noi, cei de dincoace de Prut.Voi nu sunteți copii înstrăinați ai neamului românesc, noi suntem rătăciții și înstrăinații.